Am scris un articolas in Dilema in care afirm ca jurnalismul quality are sanse mai bune pe net decat pe hartie. Am recitit acum articolul cu pricina, cand s-a actualizat site-ul Dilema, si nu prea mi se mai pare ca am fost convingator.
Mai incerc odata, cu o alta observatie, mai limpede:
1. Tabloidele au mult mai multi cititori pe hartie, decat pe Internet. Libertatea are vreo 90 de mii de vizitatori intr-o zi lucratoare si vinde sa spunem 300 de mii de exemplare, in aceeasi zi (nu stiu exact cat, ca pe Brat e calculata media). Cred ca raportul poate fi verificat in privinta oricarei publicatii de genul acesta.
2. Ziarele cu pretentii quality, sa luam ca exemplu Adevarul, Cotidianul si Ziarul Financiar au mai multi vizitatori pe editia online decat cititori pe editia scrisa. La Ziarul Financiar avem cea mai mare diferenta si e cel mai “quality” din cele trei. Dupa parerea mea, va continua sa creasca constant in trafic. (La ZF ar putea fi trasat si un grafic edificator, pe masura ce ii scadea tirajul, crestea pe Internet.)
Se poate trage de aici concluzia ca jurnalismului serios e mai apreciat pe Internet decat pe hartie? Si ca regatul tabloidului este tiparul? Eu zic ca da. Exista vreo dovada ca nu ar ar fi asa?
Alte argumente:
- Deocamdata, cea mai mare bucata din placinta bugetelor de publicitate pe Internet vine de la firme mari cu branduri sonore. Banuiesc ca ele prefera sa-si asocieze numele cu publicatii quality.
- Din ce in ce mai mult oamenii vor citi exact ceea ce ii intereseaza. Prin urmare vom alege din ce in ce mai mult sa citim informatii corecte, legitimate de o sursa de incredere, adica exact ceea ce ne intereseaza. Sigur, daca vreau sa pierd timpul iau un tabloid si-l rasfoiesc. Daca ma intereseaza o problema anume ma grabesc sa aflu informatii despre acea chestiune, nu stau sa rasfoiesc, sa citesc pe indelete.
- Este putin probabil sa aflu de aparitia unui articol vital pentru mine cumparand ziare si este foarte probabil sa il gasesc pe Internet atunci cand apare. Cred ca nu sunt multi cei ce vor gasi o informatie vitala pentru ei intr-un tabloid. (Sau sper sa fie asa, s-ar putea sa ma insel, daca ma gandesc la cat de pline sunt localurile de fite!)
April 22, 2008
Jurnalismul pe internet este “in voga” dar este de viitor.
Informatia ajunge, insa, la un numar limitat de cititori. Pe mine ma macina o alta intrebare. Cum arata cititorul care sta ascuns in fata calculatorului sau a carui identitate este ascunsa sub un pseudonim? De cele mai multe ori cititorul injura sau face comentarii care nici macar nu au legatura cu subiectul. Toate astea pentru ca are acees gratuit la informatie.
E un fenomen ciudat si am senzatia ca se intampla doar la noi. Ma uitam in editiile on-line din presa internationala. Articolele nu au atat de multe commenturi ca la noi. La ei ziarele nu se citesc on-line? sau accesul se plateste si atunci nu-si mai permite toata lumea sa injure sub pseudonim?
April 22, 2008
Argumentele sunt de bunt simt si reale.
Ar mai fi si altele dar cele prezentate sunt deja suficiente.
April 22, 2008
internetul iti permite sa te manifesti in calitatea ta de cititor, presa scrisa nu permite asta.
pana la urma este vorba de un mediu in care comunitatile constituite in jurul sursei de informatie incep sa prinda contur, iar aceste comunitati devin ele insele surse de informatie. de multe ori constat ca sunt mai interesante si mai pline de informatie comentariile decat articolele comentate.
si iata de ce jurnalismul cu mesaj atrage multe comentarii, iar tabloidele nu.
observatia Anei este si ea foarte pertinenta. la ei nu se comenteaza atata ca la noi. poate e si o chestie de obisnuinta cu libertatea de exprimare, la noi abia se descopera. si cu atatea scandaluri privind trusturile de presa care este orientata politic, poate Internetul ramane singurul mediu in care cu adevarat nu exista cenzura, cel putin la comentarii.
April 22, 2008
Iti mai dau un argument in favoarea jurnalismului de calitate de pe internet: doar acolo exista libertatea absoluta. Si cred ca este cel mai important lucru sa nu existe cenzura. Bine ca nu suntem in China
.
April 22, 2008
In Romania de azi orice idee de “bussines” este binevenita. Sunt foarte adevarate oricare dintre opiniile citite mai sus, si din blog si din raspunsuri. Problema de fapt este diferita din cu totul alt punct de vedere. Si am sa va explic situatia de fapt, din care veti intelege ce vreau sa spun: Am fost ziarist in Romania timp de 6 ani, intr-adevar la o presa locala, acum lucrez si locuiesc in Anglia. Aici veti ramane surprinsi cate ziare se pot cumpara, si ma refer la ziare centrale “The Sun”, Daily Mirror” etc., acest lucru in paralel de faptul ca exista internet in orice casa. Deci chiar exista internet.
Dar cred ca ideea materialului, face o concreta referire la calitatea materialului. Si aici, pentru ca am fost in sistem, fac referire exacta la materialele care apar pe real, si au primit acceptul sa “iasa” pe piata, in comparatie cu materialele “comandate” de care presa, NU NUMAI romaneasca, ci de pretutindeni este plina. Si ca sa exemplific aceasta afirmatie, va sugerez, sa va uitati la stiri pe BBC 1 sa vedeti in ce decoruri amenajate sau locatii preferate ofera informatii chiar si un simplu inspector de politie. Si vorba aceea, despre BBC stie tot romanul. Daca in ziarele romanestimai vezi cate un exemplu de “poza zilei” sau politicieni care dorm, aici este imposibil. Deci, cenzura este fabuloasa in Occident. (Nu va faceti problema a incet-incet, sub “obladuirea” parlamentarilor nostrii indiferent de culoarea politica, incolo o sa ne indreptam si noi.)
Revenind la Romania, va fac referire doar la o singura situatie, extrem de mediatizata anul trecut, si anume “10 pentru Romania”, si nu zic mai multe
Deci conteaza calitatea, nu cantitatea care in cele din urma va disparea, si vor iesi la iveala doar ziaristii care mai au un dram de nebunie in ei si vor incerca sa se impuna, cum sunt priviti ziaristii din zonele de razboi, sau cei pe domenii tematice, gen National Geographic. In rest, tot, banul sa traiasca.
Cu respect pentru toti ziaristii !
April 22, 2008
“Cîţi dintre jurnaliştii români îşi promovează singuri articolele pe Internet, cîţi au bloguri sau pagini personale pe diferite reţele sociale, cîţi frecventează forumurile de specialitate din România – unele foarte „quality“? ”
Inainte de promovare, e nevoie de continut adaptat la online, de editare si organizare a informatiilor pentru online.
In paralel cu schimbarea practicilor jurnalistice, ziarelor le tb si un model de business coerent pentru o editie online sau ce numesti tu politici si strategii editoriale. Nu lansari si relansari de site-uri, fara nici o idee in spate, fara o viziune pe termen lung si fara habar de interactiunea mediului online cu jurnalismul. Sa schimbam, nu zic nu, dar sa stim de ce si cum…
Ce se face? Cica se pune accent pe continut de la utilizatori, dar jurnalismul cetatenesc e la nivelul stirilor de divertisment. O poza, un filmulet, ceva amuzant si gata i-am implicat si pe cititori. De bloguri, nu mai zic… Raman intr-un turn de fildes si mor dupa cateva postari din lipsa de interactiune si scriitura plictisitoare.
Tu zici ca “jurnalismul quality are o şansă mai bună pe Internet decît pe hîrtie”, eu zic ca e posibil ca ziarele (nu conteaza ca sunt tabloide sau quality) care se orienteaza prin continut spre cititorii sub 40 ani (heavy users de internet) au o sansa pe online. E o posibilitate.
“Daca ma intereseaza o problema anume ma grabesc sa aflu informatii despre acea chestiune, nu stau sa rasfoiesc, sa citesc pe indelete.”
Daca te intereseaza problema stai si pe net si citesti pe indelete (un raport FMI sau ultima barfa despre raduleasca). Avantajul la online e rapiditatea cu care gasesti informatia.
Nu exista comentarii prea multe la editiile online din strainatate pentru ca la ei chiar se modereaza comentariile. Sunt foarte sensibili la atacuri la persoana, rasism, sexism si lipsa de civilizatie.
July 15, 2008
“Se poate trage de aici concluzia ca jurnalismului serios e mai apreciat pe Internet decat pe hartie? Si ca regatul tabloidului este tiparul? Eu zic ca da. Exista vreo dovada ca nu ar ar fi asa?”
Cand vrei sa faci o inferenta statistica, se porneste de la ipoteza ca nu exista nicio legatura statistica intre cele 2 variabile (ipoteza nula) si cu ajutorul statisticii se incearca contrazicerea ei. Tu aici ai facut invers: “Exista vreo dovada ca nu ar ar fi asa?” ceea ce este incorect; ar fi trebuit sa iti pui intrebarea “Exista vreo dovada statistica ca e asa?”.
Poate ti se pare ca sunt prea scrupuloasa, dar e netul plin de speculatii care sunt prezentate ca fiind fapte bazate pe tot felul de argumente pseudostiintifice. Si bietul cititor care nu cunoaste statistica zice “Ai perfecta dreptate”. Cum a zis un cititor mai devreme. E aiurea..
October 4, 2008
Gand la gand cu bucurie ….