Bun, ma intorc la blog, desi voiam sa renunt. Din lipsa de timp, dintr-un fel de deprimare, din neglijenta si plictiseala si nu mai stiu de ce.
Motivul intoarcerii: am citit ieri doua articole care m-au revoltat, ceea ce nu prea mi se mai intampla de mult, probabil pentru ca am ingrosat obrazul. Unul in Adevarul, care m-a facut sa rad ingretosat – am tot administrat forumuri de-a lungul anilor si am intalnit tot felul de texte, dar ca articolul lui Mirel Curea, de acolo n-am mai citit. Am citit texte de schizofrenici si paranoici cu patalama, de tipi construiti doar din ura, de legionari fanatici, de ciudati rau sau tipi care scriu la norma din call-center-urile partidelor, dar ca editorialul din Adevarul, ba. Sa improsti cu cacat si sa te compari prin asta cu Arghezi, o astfel de isprava chiar n-am mai intalnit de ceva vreme. Pana si tribunul are un pic de stil, totusi.
Al doilea despre Gheorghe Stefanov, din Gandul, main-ul de pe coperta ziarului. Cred ca nici Atac la Persoana nu si-a permis vreodata, aveau si ei respectul lor de sine, sa bage pe prima pagina un cur de blogger. Gandul are o mica istorie cu dezgustul fata de bloguri, tin minte, de pilda, un articol in care Cristina Modreanu se lua de Comanescu, doar pentru ca el scria pe blog. Se poate verifica si inventariul superior pe care-l fac deseori jurnalistii de la Gandul asupra blogurilor, de fiecare data avand aerul ca descopera o broasca in closet. (Acum sunt un pic rau, dar toate articolele alea despre bloguri sunt scrise de oameni care nu inteleg absolut nimic din presa online, nu sunt sigur daca stiu sa-si deschida singuri calculatorul, si banuiesc ca sunt alesi sa scrie astfel de articole exact cei n-au nici o pricepere.)
De ce m-a enervat foarte tare articolul in cauza. Pentru ca parca ar fi o infierare de pe vremea Partidului Comunist Roman. Am avut in fata ochilor o activista de partid care se rasteste la nenorocitul de profesor cu clisee de genul dascalul care are datoria sa ilumineaze elevii, dand lectii de morala si caznindu-se sa faca un subiect de presa cu orice pret. Pur si simplu, m-am trezit cu imaginea anilor 50’, nu ca i-as fi trait, dar exact aceeasi senzatie de cand imi povestea maica-mea cum a fost sedinta cand a fost ea exmatriculata din facultate in anul intai pentru ca bunicul era chiabur.
Jigniri grosolane de felul: “imbratisarea sa cu o tanara (n.n.-intelegem ca este sotia) intr-o postura fara echivoc” nu pot pana la urma decat sa te faca sa zambesti. Banuiesc, din ceea ce scrie, ca autoarea articolului prefera imbratisarile intre soti batrini si in posturi echivoce 
, ma rog…
I-am dat telefon lui Gigi Stefanov, elementul negativ, si am stabilit o intalnire pe messenger, ca sa vorbim despre aceasta intamplare si despre blogul lui.
februarie 6, 2007
Eu personal iti dau dreptate ca cele 2 articole sunt groaznice si nu au ce cauta pe prima pagina.
Ce sa ii faci, altii dezproba blogul si, cele 2 ziare au politicile lor editoriale si de publicistica.
Cat despre Gigi Stefanov, in afara dreptului la propria persoana care nu trebuie lezat, sa nu uitam ca el si-a postat acele poze pe internet, deci au devenit publice si in final oricine poate scrie orice despre el. Inclusiv cum ca tipa era “minora” si el “pedofil”.
februarie 6, 2007
[...] Asa cum m-am inteles cu Gigi Stefanov, am stat in dimineata sa ne conversam pe messenger despre articolul din Gandul de ieri, dupa cum am promis in postarea anterioara [...]
februarie 6, 2007
Citind articolul din Adevarul, se pune o intrebare simpla: De ce nu s-a facut Mirel Curea cacanar?
Raspunsul e si mai simplu: nu mai trebuie sa se faca. Deja este!
februarie 7, 2007
Ai citit doua articole care te’au revoltat pur si simplu. Emotie puternica revoltarea. Ti’a permis sa fii “un pic rau” si sa uiti ca de fapt critici pe altii si ale lor principii de pe pozitia ca ei nu au dar tu ai principii (valori morale corecte), care principii ti’au fost atat de asaltate incat nu mai tii cont de principii si pornesti la atac impotriva persoanelor cu insesi metodele si lipsa de principii a celor care te’au calcat pe batatura. Nu mai discuti principii ci ataci ad hominem (“oameni care nu inteleg absolut nimic din presa online, …(nu) stiu sa-si deschida singuri calculatorul…sunt alesi sa scrie …exact cei n-au nici o pricepere”) Faci exact ceea ce critici pe altii ca fac. ….Dar apoi te calmezi si spui de ce te’ai enervat: Ai avut vedenii de comunism. Procedezi exact ca cei pe care’i acuzi piezis ca sunt comunisti. Deci si tu esti comunist, nu asta e concluzia?
Nu, desigur. Ca multi din tagma bloggorum mioriticum, probabil te consideri printre progresivii europeni de centru-stanga, de fapt socialism keynesian in toga diafan romantic-nationalista. In panza caruia comunismul cel mai grosolan e tesut cu mare si multa grija.
Cand te revolti, din “justa” indignare cazi in exact pacatul celor care te irita: ai fost atins in principii, ataci persoanele care te’au atins in principii, fara sa le ataci principiile sau sa le aperi pe ale tale. Pe care de fapt nu le mai dezbati. Nu le mai dezbateti niciodata. Stiti voi de ce.
Astfel minciuna comunismului trece in insasi fibra celor care , naiv, urasc comunismul.
Prea mult de digerat? Nicio problema. Treci la atac. Ad hominem. Ca esti revoltat rau.
februarie 7, 2007
Multumesc, Justin pentru atentionare. Ai dreptate, sunt destul de revoltat pentru ceea ce se intampla, un fel de restaurare a comunistilor, a prostiei si a amatorismului in presa. Sunt angajati din ce in ce mai multi caini care latra si musca la comanda stapanului. Si sunt o multime de oameni care scriu pe Internet din call-center-uri incercand sa acopere vocile genuine.
Cele despre care vorbesc sunt doar doua articole reprezentatative pentru acest fenomen deplorabil la care se raliaza din ce in ce mai multi oameni, pentru 100 de euro in plus la salariu.
E corect asa?
Iar etichetarea care mi-o faci, pornind de la o ipoteza (falsa) te duce la o concluzie aberanta. Mai multa grija cu retorica
februarie 7, 2007
Gramos… must be happy!
We… must be stupid!
Accidental.. imi timp ce-mi faceam activitatea mea de la servici (:P)(lucrez in tembeliziune), auzisem stirea cu profesorul de filosofie care posteaza fotografii nud pe … asa intelesesem eu… situl facultatii de filosofie.
Stiu cum se fac articolele de presa… stiu ceea ce alimenteaza masinaria de hartie a presei… insa… ceea ce m-a intrigat foarte mult la acea stire… a fost privirea celor doi.
Superb blogg-ul lor… un jurnal ce-mi destainuie viatza unei entitatzi … si ma face sa ma simt mizerabil, ptr. ca n-as fi putut sa fiu niciodata ca ei…
nota 10 ptr profu’ de la filosofie… ne pune pe ganduri … si parca ne trezeste din imbecilitatea maselor ce rontzaie din creierii nostri … zi de zi.
ps: trebuie sa-mi schimb job-ul. Tampesc!