Am scris un articol in Dilema despre ideea de a cere bani pe pentru stirile online. Nu spun asta in articol, dar cred ca daca lucrurile chiar vor merge in directia asta, esecul ce va urma ne-ar putea duce la o rupere radicala de jurnalismul traditional. Adica in loc sa-l conserve, asa cum isi doresc cei ce vor sa o puna in practica, s-ar putea sa-l destituie. Nu sunt cine stie ce idei originale in articol, am incercat sa scot doar la lumina unele fapte si idei. Si sunt un pic cam pueril cand vorbesc de colaborare „vrand-nevrand” intre actorii de pe o nisa de piata online, recunosc.
Pe scurt cam asta gandesc:
Initiativa lui Rupert Murdoch de a pune cititorii publicatiilor sale online sa plateasca pentru continut jurnalistic semnifica mai mult decat o simpla incercare de a salva jurnalismul clasic. Este o incercare de a impune pe Internet regulile din piata presei scrise, in care concurenta, cota de piata si influenta sunt ceea ce conteaza in primul rand. Aceasta impunere – pentru ca asta e, o masura a celor mari din mass-media traditionala – va da nastere probabil la ceea ce s-ar putea numi „piata de continut”, ceva ce n-a mai existat pana acum si s-ar putea sa nici nu poata exista pana la urma. Prin „piata de continut” inteleg un aranjament in care se vand informatii de interes general, „noutati” si opinii despre societate unor cumparatori, fara ca in aceste tranzactii sa mai conteze suportul pe care se livreaza „produsul”. Sigur ca dintotdeauna informatiile au costat bani. Numai ca aici e vorba de continut jurnalistic, nu de descoperirile pe care le face un detectiv particular sau de sfaturile unui consilier financiar.
Parca ati auzit totusi de Herta Muller anul trecut, nu e asa? Ceva cu un scandal, nu? Da, asa e. Nu va inselati.
Numele scriitoarei Herta Muller a fost asociat in 2008 scandalului privind activitatea ICR. Pe 17 iulie Herta Muller publica o scrisoare deschisa in care critica aspru Institutul Cultural Roman pentru invitarea lui Sorin Antohi si a lui Andrei Corbea Hoisie, fosti colaboratori ai Securitatii, la Scoala de vara de la Berlin. Titlul pe care-l purta scrisoarea, aparuta in Frankfurter Rundschau, era “Turnători la Academia de Vară“, iar continutul scrisorii il puteti citi aici
Scrisoarea a fost imediata preluata, popularizata si intens comentata de cei ce deja il atacau pe Horia Roman Patapievici, directorul ICR, in special de postul de televiziune Antena 3 si de ziarul Ziua.
Dupa cateva zile a izbucnit un alt scandal legat de ICR, cel cu “poneiul roz”. De data aceasta Herta Muller ii ia apararea lui Patapievici intr-un text aparut in Evenimentul Zilei, pe 7 august. Acest text nu a mai fost preluat de aproape nimeni si am cotrobait un pic dupa el pe Google.
Articolul il puteti citi in intregime aici
Cred ca acum “codul etic” are o forma satisfacatoare, asa ca il public si eu pe blog. Il consider o declaratie de principiu care poate sluji multor oameni care scriu si lucreaza online.
Poate ca nu ii sesizam inca utilitatea, dar cu siguranta vor aparea acele situatii in care sunt convins ca el se va dovedi, ca reper, de folos. Si poate ca o sa-l folosim nu numai ca reper, ci si ca atitudine.
Acest cod etic trebuie vazut ca un set de aspiratii, si nu ca un set de reguli, un manifest prin care se exprima public atasamentul fata de principii etice nondiscriminatorii.
Societatea este diversificata atat din punct de vedere al culorii pielii, apartenentei etnice, nationalitatii, orientarii sexuale, sexului cat si din punctul de vedere al opiniilor, viziunilor politice, religiei. Codul etic este un indrumar bazat pe principii etice care stau la baza oricarei societati deschise, in care oamenii nu sunt exclusi social pe baza etniei, culorii pielii, orientarii sexuale etc. mai mult…
Luni, in metroul cu care ma duceam acasa, vreo cativa pusti despre care am inteles ca treceau in clasa a zecea discutau despre muzica. La un moment dat, unul dintre ei a inceput sa povesteasca despre un “cocalar” , un vecin de aceeasi varsta cu ei, care asculta doar manele si care ar fi spus cand a murit Michael Jackson: “Ei, un negru mai putin”. Din tonul discutiilor am inteles ca il detestau pe tipul acela. Remarca despre Michael Jackson a fost taxata drept “rasista”. Chiar asa au spus, “rasista”. Iar “rasism” insemna pentru ei ceva naspa, sinonim cu “cocalar”. mai mult…
Tocmai ce voiam sa-mi scot de tot blogul, de care nu mai am deloc timp, cand iata ca am dat aseara peste un drept la replica, publicat de PR-ul de la F5, la un articol al meu de acum doua saptamani din Dilema. In articolul cu pricina dadeam exemplu, printre altele, tipul de spam de pe realitatea.net. Ce e ciudat e ca primesc pentru un articol de opinie drept la replica de la PR-ul F5. Se intampla foarte rar asa ceva. (F5 este firma care administreaza site-urile Realitatea-Catavencu)
Replica F5 aici. Merita spus doar ca-s amenintat de doua ori ca voi fi dat in judecata daca mai scriu “defaimator” pe subiectul spamului de la Realitatea.net.
Deocamdata, doar precizari generale:
1.
As fi inteles sa publice un drept la replica daca realitatea.net ar fi pastrat paginile indicate ca fiind spam. Dar le-au scos cu mare grabire, asa cum le-am si sugerat – de altfel, cu bunavointa. La fel as fi inteles logica unui drept la replica in care sa spuna: da, a fost o eroare, am facut spam fara sa vrem, dar am remediat problema. Or, problema nu e chiar remediata.
2.
Autoarea articolului alege o definitie a spamului – “printre altele, pagini indexate in motoare de cautare pe cuvinte-cheie, ale caror rezultate nu ofera continut, ci doar pagini goale” – care n-are nici o legatura cu ceea ce spun eu. Si tot explica, si explica cum ca ei n-au pagini goale. Cred ca ea a citit alt articol. Am spus eu pe undeva ca ar exista pagini goale? Am spus doar ca exista zeci de mii de pagini care trimit la un singur articol prin taguri, pagini indexate in Google si care inseala utilizatorul Google prin aceea ca nu au relevanta. De pilda, pui tag “culoar” la leadul unui articol preluat din Prosport in care textul suna asa: “Gruparea franceză Toulon şi-a netezit culoarul spre grupele EuroChallenge”. Iar asta se intampla la un site jurnalistic unde banuiesc ca relevanta continutului e ceea ce conteaza. Sau nu. (Pentru o taxinomie a spamului, vezi mai jos.)
3.
Se spune apoi ca sunt de rea-credinta pentru ca n-am vorbit si despre reactia lui Dragos Stanca, managerul de la F5, la articolul lui Manac. Pai, articolul meu era unul de opinie, “subiectiv”, ce nu avea ca subiect scandalul cu realitatea.net; dadeam doar un exemplu despre ce se poate intampla cand departametul de IT hotaraste configuratia site-ului si nu redactia. Si n-am spus ca web-spamul e ilegal, ci doar ca, prin astfel de practici e afectat indirect si continutul valoros, jurnalistic de pe site. Fiecare isi face afacerea cum crede de cuviinta, inclusiv cu spam. Asta nu inseamna ca nu trebuie semnalat ce se intampla. Si au muncit ceva sa scoata paginile alea, intr-un timp atat e scurt.
4.
Una dintre concluziile articolului meu era ca e nevoie de un plus de transparenta pe SATI, fapt sustinut, in afara de Hotnews.ro, si de publicatii precum Adevarul, GSP, Antena 3, trustul Ringier etc. Aceasta transparenta n-a fost obtinuta acum cateva zile, la sedinta SATI. Asa ca, daca vreau sa vad ce trafic are pe bune Cotidianul, ma uit pe Alexa.com. Iar aici ce gasesc? Ca 9,5% din traficul cotidianul.ro vine din Coreea de Sud. Ce sa caute coreeanul pe Cotidianul? Sa dea Dragos Stanca si pe Alexa.com in judecata! (10x alex si vezi Zoso)
5.
Spam e si asa-zisa revista a presei pe care o face Cotidianul.ro. Se preiau automat texte la intamplare din alte ziare, rupte din context, si complet nerelevante pentru cititor. De pilda, de pe Hotnews.ro a fost luat de cinci ori leadul unui articol (http://www.cotidianul.ro/subiecte/rfi-romania-66423.html )si a fost pus pe Cotidianul. Foarte relevant! Asa s-a ajuns ca in decurs de cateva luni numarul paginilor de spam de pe Cotidianul.ro sa concureze numarul paginilor scrise de redactori. Numai folosind text – nu articole, sa fim intelesi – de pe Jurnalul National au fost luate 8800 de pagini. Cotidianul.ro a ajuns sa ia de pe Hotnews.ro pana si bancurile si adresa de email pentru cititor. Mi se pare anormal sa concurezi cu spam munca unor jurnalisti buni.
Bineinteles, poti sa dai cautare pe siteul cotidianul.ro oricat, nu o sa ajungi la ceea ce Dragos Stanca numeste revista presei. Aceste pagini apar doar pe Google si sunt cititite probabil de coreeni. Au ajuns sa preia pana si reclamele de pe hotnews.ro, probabil intr-un efort de a ne ajuta sa fim mai vizibili pe net – si multumim pentru aceasta http://www.cotidianul.ro/subiecte/citeste-hotnews-1038756.html . Aici, e vorba de un spam clasic si inca eficient.
6.
Nu mai vorbesc de paginile de genul cotidianul.ro/personaje, pentru ca ele sunt aproape la fel ca paginile de pe realitatea.net.
7.
Se insinueaza apoi ca as avea eu ceva personal cu F5, pentru ca am fost “editor-sef” la site-ul Cotidianul, administrat acum, ca si Realitatea.net, de F5. Si apoi am fost “eliberat din functie”. N-am fost angajat la vreo firma din trustul Realitatea-Catavencu, a fost vorba doar de un contract de prestari servicii intre doua firme, una la care-s actionar si Catavencu S.A. Iar F5 e o firma care a aparut dupa aproape un an, dupa ce am plecat eu. A, si am plecat eu, n-am fost “eliberat”, cum zic ei. Eu am fost cel care a cerut rezilierea contractului. Expresia asta, “eliberat”, e insa fabuloasa!
8.
Mai mult, sunt dat in vileag ca aveam inca de pe cand lucram cu ei un blog afiliat pe Hotnews.ro. Si adauga un amanunt foarte important, ca scriu sub pseudonimul Merlin. Groaznic! Si mai am si poza in headerul blogului. Ceva incredibil! Merita citati cu limbajul lor de lemn corporatist: “Lucian Popescu, care in paranteza fie spus, detine, sub pseudonimul Merlin, un blog afiliat Hotnews.ro, fiind anterior eliberarii sale din functia de editor-sef al Cotidianul.ro, site administrat tot de F5 -divizia new-media Realitatea-Catavencu care detine si realitatea.net”. Mersi totusi pentru publicitate la blogul asta pe care n-am mai scris de un an.
9.
In concluzie, cred ca articolul meu din Dilema e cam tolerant. Acolo, ideea principala era ca spamul nu e facut de jurnalisti si ca el apare atunci cand unii oameni din, de pilda, F5 se amesteca in continutul site-ului. Exemplul cu Cotidianul.ro, unde zeci si zeci de mii de pagini de continut sunt create sugand automat si la intamplare continut de pe alte site-uri de stiri, cred ca este indeajuns de semnificativ pentru a sustine si a intari aceasta idee.
10
Daca ar fi fost vorba de un drept la replica normal, probabil ca nu as fi reactionat. Fiecare e liber sa-si conduca afacerea cum vrea. De altfel, nici n-am pus articolul meu din Dilema pe blog la mine, cum am obiceiul, tocmai ca gestul sa nu fie interpretat ca dand apa la moara unui scandal, cu care subiectul articolului e tangential.
Nota:
Gyöngyi, Zoltán; Garcia-Molina, Hector (2005), “Web spam taxonomy”, Proceedings of the First International Workshop on Adversarial Information Retrieval on the Web (AIRWeb), 2005 in The 14th International World Wide Web Conference (WWW 2005) May 10, (Tue)-14 (Sat), 2005, Nippon Convention Center (Makuhari Messe), Chiba, Japan., New York, NY: ACM Press, ISBN 1-59593-046-9
Ma uit acum la o emisiune pe Realitatea tv transmisa de la conacul lui Dinescu. A fost intercalat si un reportaj cu taranii de la “Cetate”, satul in care si-a facut Dinescu conacul. In reportaj, toti oamenii cu care vorbesc Turcescu si Ursu sunt cam prosti si li se pun intrebari ca pentru prosti. Noi, telespectatorii, ar trebui ” sa ne radem” de ei, sa zambim intelegator sau ironic.
Reportajul cu pricina a fost totusi oarecum decent, dar prezentarea unor personaje cliseizate – groparul, pensionara, batrana, betivii satului si toti acesti “oameni simpli” – menita sa simuleze autenticitatea vietii reale, pe mine ma oboseste si ma irita. mai mult…
A murit Marcel Chirnoaga. Mie mi-a placut tinuta lui de bland senior si fire de inginer, cum statea in fata zecilor de vodci si mai ales in fata sutelor de impostori. Era un om care tacea mult si era bland, si deprimat cronic. Gravurile lui sunt destul de ieftine pentru ca le scotea in multe exemplare. Se cam risipea.
Stirea mortii lui nu a fost ce ma asteptam. Aproape a fost trecuta sub tacere. N-a mai scris nimeni pentru ca in Romania critici de arta plastica nu prea avem. Adica, zero, dar total zero, blank, pe domeniul asta. mai mult…
Am scris un articolas in Dilema in care afirm ca jurnalismul quality are sanse mai bune pe net decat pe hartie. Am recitit acum articolul cu pricina, cand s-a actualizat site-ul Dilema, si nu prea mi se mai pare ca am fost convingator.
Mai incerc odata, cu o alta observatie, mai limpede:
- Pentru oamenii de publicitate din Romania.
M. ma face atent la ce spune o femeie din Cornu, pe Realitatea TV: “Noi n-avem bani sa mergem la spectacole, sa facem excursii, ne uitam la televizor”. Este o emisiune facuta de Tatulici, despre felul in care “oamenii simpli” vad Summitul. Pe ei ii vizeaza bugetele de publicitate de la televiziuni?
Le-am spus astazi, dar nu mai stiu unde le-am citit:
1. Daca s-ar introduce teoria creationismului in scoli ar fi foarte simplu sa rezolvi un test grila, raspunzi peste tot “asa a vrut Dumnezeu” sau “cum vrea Dumnezeu”
2. De ce atunci cand se creaza o organizatie de anarhisti primul lucru pe care il fac e sa stabileasca un comitet de conducere? (asta e de pe aldaily.com)
